Masaj tradițional
Împreuna cu termoterapia și hidroterapia, masajul este una din cele mai vechi metode de îmbunătățire a sănătății. Au fost descoperite dovezi de practicarea masajului în Egiptul antic (picturi murale în „Mormântul medicului”), în India (ca o parte din sistemul ayurvedic de întreținere a sănătății și tratament); în texte antice chinezești și indiene se menționează tratament prin diferite tehnici de masaj „de înainte de istoria înregistrată”. În Grecia antică, ulterior și în Roma, masajul se aplica cu scopuri medicale, ca o parte din antrenamentele regulate sau procedurile igienice. În unele culturi acesta se considera o parte din capacitățile războinicului – de exemplu în Asia și Hawaii.
Ca și pentru alte domenii ale cunoștințelor din epocile Greciei antice și Romei, în Evul mediu pentru masaj vine timpul de negare și interdicție. Doar după Renaștere în lucrările medice europene încep să apare mențiuni ale ”tratarea mecanică” și frecări. Dezvoltarea tehnicilor europene moderne începe în secolul 19 și trece în paralel cu cea a diferitelor sisteme de gimnastică curativă și preventivă.
Tipurile de masaj de bază, practicate astăzi:
- Cel mai răspândit la Vest este așa numitul masaj clasic (numit în unele țări vorbitoare de limba engleză „suedez”). În afara de acesta sunt larg răspândite masajul profund de țesut, sportiv, pentru copii (masaj pentru bebeluși și copii mici), miofascial.
- Cât mai mare popularitate câștigă stilurile asiatice (care, fiind o parte din cultura locală, niciodată nu și-au pierdut prestigiul în țările respective): masajul chinezesc clasic, thailandez (masaj-yoga). La acestea se pot adăuga acupresura, reflexoterapia (sau zonoterapia; în special masajul tălpilor, mâinilor, capului (urechile)), shiatsu;
- Masajele cosmetice – ale feței, ale scalpului;
- Alte tehnici de masaj tradiționale locale: masaj cu pietre vulcanice, lomi-lomi (Hawaii), anma (Japonia), hilot (Filipinele), Kum Nye (Tibet), balinez (Indonezia, provincia Bali).
La rezultatul mai bun al masajului contribuie atmosfera potrivită. Aceasta trebuie să ajute la relaxare fizică și psihică. Cerințele de bază sunt: persoana masată să poată lua o poziție confortabilă (în dependență de tipul de masaj) pe o suprafață stabilă un pat special pentru masaj, un scaun, covoraș; temperatura și umiditatea aerului trebuie să fie confortabile; lumina să fie moale sau slabă; să nu fie admise sunete și zgomote puternice.
