Termoterapie

Unul din avantajele de bază a saunelor cu infraroșu este faptul că corpul se încălzește local, iar temperatura aerului rămâne nu mai înaltă de 50-60 °C, iar umiditatea este scăzută. Așa presiunea asupra inimii este mai mică, ceea ce permite șederea mai lungă în saună, în comparație cu saunele tradiționale.

Baia rusească în practică este puțin diferită de saună - atât ca structură, cât și ca mod de utilizare. De obicei se face distincție în funcție de regimul de temperatură și umiditate, prin care sunt încălzite aerul și pereții încăperii și corpul celor care fac baie.

Sauna este o baie tradițională cu aer fierbinte (cuvântul vine din finlandeză și înseamnă chiar aceasta – „baie”). Este asemănătoare cu cea rusă, dar astfel de băi sunt obișnuite și la alte popoare nordice. Lucrul comun la acestea este faptul că o mare parte din procedură este „aburirea” – încălzirea puternică a corpului care va duce la transpirație abundentă.

Încă din cele mai vechi timpuri străbunii noștri au observat efectul benefic al căldurii asupra organismului uman. Aceștia foloseau pietre încălzite și înfășurate în pânză (cărămizi, țigle etc.) Acestea erau legate cu pânze de lână și șaluri pentru a alina și înlătura durerea.

Se știe că primele băi grecești au apărut în regiunea Laconia (Lakonika) – Sparta de astăzi. De acolo vine și numele băii – Lanconicum. Acesta servea ca un loc de relaxare și conversații lungi filozofice.

Termele (băile) aveau un rol important în cultura romană antică. Tepidariumul avea un loc central în acestea. Acesta era o încăpere caldă, de obicei cu o piscină mică în centru. Încălzirea se implementa printr-un hipocaust (sistemul de podea vidă) și tuburi înzidite în pereți  prin care trecea aer fierbinte care venea din cuptoarele băilor.

Baia tradițională japoneză, precum și băile multor altor popoare este o combinație între hidro- și termoterapie. Ceea ce o distinge de celelalte băi este cada fierbinte o-furo.

Ofiuro sau furo (denumirea mai puțin oficială) este o cadă mai scurtă și adâncă decât căzile occidentale și este destinată exclusiv pentru încălzirea corpului și relaxare, și nu pentru spălare.

Hamamul este moștenitorul băii romane și grecești, îmbinându-le cu tradițiile central asiatice de baie cu aburi și spălare rituală. Denumirea provine din cuvântul arabic „ham” – fierbinte. Este răspândită în țările arabice, Turcia, Maroc și în cursul secolelor avea un rol important în viața socială a musulmanilor, în special a femeilor.

Baia cu aburi este o formă de termoterapie, la care temperatura aerului este între 30 și 60 °C (de obicei 40-55 °C), iar umiditatea relativă ajunge la aproape100% – încăperea este vizibil încețoșată de abur. Deoarece aerul aici nu este atât de fierbinte (în comparație cu sauna uscată), acest tip de baie este potrivit pentru oameni care tolerează mai greu temperaturi înalte. Presiunea asupra sistemului cardiovascular este mai mică.